Cartoful este o plantă ierboasă tuberculiferă perenă din familia solanacee. Se cultivă, ca planta anuală: ciclul vital are loc de la încolțirea tuberculilor materni până la dezvoltarea tuberculilor noi. Tuberculii de cartofi sunt un produs alimentar important. Ei conțin toate substanțele nutritive necesare organismului omului. Cartofii sunt și un nutreț valoros pentru vite, iar vrejurile sunt bune pentru însilozare. Din tuberculi se obține amidon, melasă, glucoză, alcool etilic și alte produse. Deșeurile de la prelucrarea cartofilor, de asemenea, servesc drept nutreț pentru animale.

Cartofi

 Patria cartofului este America de Sud. În Europa a fost adus la sfârșitul sec.16, iar în Rusia au început să-l cultive la începutul sec.18. În prezent cartoful se cultivă aproape în toate zonele, chiar și după cercul polar și în regiunile alpine. După suprafețele cultivate și după producția totală de cartofi în perioada sovietică țara noastră ocupa primul loc în lume. Pe cele mai mari suprafețe, el se cultiva în Zona ne-cernoziomică, în Pribaltica, Bielorusia și Ucraina. În funcție de soi tufa de cartof are de la 3-5 până la 10-12 tulpini. Pe partea subterană a tulpinii, din mugurii laterali, se dezvoltă stolonii - lăstari subterani, la vârful cărora se formează tuberculii tineri. Tuberculul reprezintă partea îngroșată a stolonilor subterani. Sistemul radicular al cartofului este fasciculat și se răspândește mai mult în stratul superficial al solului; unele rădăcini pot pătrunde până la o adâncime de 70-80 cm.

Fazele dezvoltării a cartofilor

 Cartoful nu rezistă nici la cele mai mici înghețuri. Preferă solurile ușoare și afânate. Cei mai buni premergători ai cartofului sunt cerealele, păstăioasele. Pentru o creștere și dezvoltare normală, cartoful are nevoie de o cantitate mai mare de substanțe nutritive decât alte culturi de câmp. El necesită multe îngrășăminte cu azot și potasiu, băligar.

Planta cartofului

 În funcție de tipul de sol și condițiile climatice tuberculii se sădesc în rânduri pe un teren neted sau în brazde. Înainte de sădire solul se afânează și se îngrașă. Adâncimea de plantare variază între 6 și 12 cm, în dependență de fertilitatea solului. Distanța dintre tuberculi este de 30-40 cm, iar spațiul dintre rânduri - de 60-70 cm. În dependență de calitatea materialului săditor, particularitățile de soi, condițiile pedoclimatice, nivelul agrotehnicii și numărul de tufe la 1 ha variază de la 40 până la 55 mii.

Floarea plantei de cartof

 Odată cu tuberculii în sol se introduc îngrășăminte minerale granulate. Lucrările de întreținere a semănăturilor sunt boronirea, afânarea solului dintre rânduri, mușuroitul, îngrășarea suplimentară, combaterea bolilor și dăunătorilor.

 În perioada de vegetație solul dintre rânduri se lucrează de 2-3 ori; se fac 2-3 mușuroiri, introducându-se de fiecare dată îngrășăminte minerale. Pentru ca tuberculii să se păstreze mai bine, ei trebuie recoltați în termene strict determinate pentru zona dată și soiul respectiv.

 Gospodăriile fruntașe obțin în medie câte 200-350 c/ha.

 Soiuri raionate și de perspectivă mai răspândite:

 timpurii

• Gloria 'N' D Sc 1988
• Ostara X 1981

semi-timpurii

• Semenic R 17 O 1976
• Sucevița R 12 O 1982
• Adretta D A 1978
• Koretta D A 1989
• Anosta 'N' NL Sc 1989
• Concorde 'N' NL Sc 1989
• Timate 'N' NL Sc 1991

semi-târzii

• Cașin R 17 O 1991
• Mureșan R 17 O 1984
• Super R 17 O 1979
• Nicola 'N' D A 1985
• Roxy 'N' D Sc 1988
• Sante 'N' NL Sc 1989
• Desiree X 1965

 târzii

• Manuela D A 1976
• Eba NL Sc 1973
• Procura 'N' NL Sc 1976