dăunătorii plantelor

Sunt dăunători ai plantelor organismele care le atacă în timpul creșterii, reținându-le dezvoltarea, micșorându-le recolta și înrăutățindu-le calitatea. Uneori ei provoacă chiar pieirea plantelor.

 Plantele sunt vătămate de multe insecte, unii acarieni, de fitonematode, rozătoare ș. a. Insectele dăunătoare consumă într-un an o cantitate de produse alimentare care ar putea servi ca hrană pentru 450 milioane de oameni.

 Se disting dăunători ai livezilor, dăunători ai viilor, dăunători ai culturilor de câmp și legumicole, dăunători ai pădurilor ș. a.

 Dintre dăunătorii livezilor fac parte viermele-merelor, țigărarul, diferite specii de molii, păduchele-de-San-Hose, păduchele-cenușiu-al-prunului, curculionidele, viermele-cireșelor ș. a.

 Plantațiilor de viță-de-vie le aduc mari daune fluturii din familia tortricide ș. a. Culturile de câmp sunt atacate în masă de gândacul-ghebos, gărgărița-(rățișoara)-sfeclei-și-a-porumbului, de viermii-sârmă și de afide (păduchi-de-frunze); culturile legumicole - de buha verzei (insectă cunoscută și sub numele de viermele-căpăținilor-de-varză), gărgărița-mazărei, coropișiniță, de gândacul-de-Colorado.

 Multe aspecte din viața complicată a insectelor rămân încă necunoscute. Multe observații importante asupra insectelor dăunătoare ați putea face și voi, tineri naturaliști, pe lotul experimental școlar, precum și în timpul excursiilor în livezi și păduri. Observați ce insecte dăunătoare se întâlnesc în locurile ce le vizitați, ce plante atacă ele și ce pagube pricinuiesc. Adunați colecții de aceste insecte, aflați cum se numesc ele. Faceți observații asupra modului de viață al insectelor în natură și în insectare (lădițe). Sunt interesante și variate insectele ce se întâlnesc în pădure, mai ales, în perioada de la sfârșitul primăverii și până la începutul verii. În timpul excursiilor veți putea studia diferite grupuri biologice de insecte dăunătoare (dăunători ai frunzelor, mugurilor și lăstarilor, tulpinii și ramurilor, fructelor și semințelor) și modul lor de viață.

 Combaterea dăunătorilor plantelor se face prin metode fizice, chimice și biologice.

Dăunătorii plantelor de cultură


gărgărița-mazărei
Gărgărița-mazărei


molia mazării
Molia mazării

gărgărița sfeclei
Gărgărița sfeclei


fluturele auriu
Fluturele auriu

viermele-merelor
Viermele-merelor (fluture)


gândacul-de-colorado
Gândacul-de-Colorado


albilița verzei
Albilița Verzei


inelarul
Inelarul
echilibrul ecologic

În natură speciile de plante și animale nu se repartizează la întâmplare: ele formează întotdeauna anumite complexe relativ constante, numite comunități. Aceste comunități există în natură numai datorită faptului, că între ele și mediul ambiant există o anumită armonie, bazată pe schimbul permanent de materie (substanțe nutritive) și energie (lumină solară, căldură). Atâta timp cât aceasta din urmă favorizează viața de toate zilele a plantelor, animalelor și microorganismelor, între ele se menține un echilibru stabil, numit echilibru ecologic: din mediu organismele își i-au atâta hrană de câtă au nevoie, iar mediul asigură existența atâtor vietăți, câte îi permite capacitatea sa.

 În afară de aceasta, stabilitatea unei populații sau biocenoze, depinde și de corelațiile dintre indivizii înșiși. Dacă lupta dintre aceștia (intra- sau interspecifică)  e redusă până la minimum (nișele ecologice nu se suprapun), dacă paraziții sau bolile nu atacă organismele, și dacă în cele din urmă mutațiile dintr-o populație, nu deviază de la normă, echilibrul intern dintr-un sistem ecologic rămâne stabil în timp și în spațiu, în caz contrar apare dezechilibrul. Aruncarea în ape (lacuri, iazuri, râuri, mări, oceane), pe sol sau în atmosferă a reziduurilor industriale duce la poluarea mediului înconjurător, la otrăvirea organismelor vii. Multe dintre ele dispar cu totul, altele se îmbolnăvesc, declanșând astfel schimbări foarte nefavorabile în cadrul populațiilor sau  al biocenozei. Poluarea mediului ambiant poate cauza și dezechilibrul global al biosferei.

 Natura vie și-a stabilit ea însăși echilibrul. Oamenii, intervenind, dereglează acest echilibru, adesea în defavoarea lor. În delta Dunării au fost nimiciți pelicanii, care sunt niște mâncăi de pește. Rezultatul acestei acțiuni nechibzuite a fost surpinzător: peștele din fluviu a început să piară. S-a constatat că pelicanii, ca și orișicare animale de pradă, cum sunt, de exemplu, lupii sau leii, nimicesc în primul rând cei mai indolenți specimeni - în cazul nostru peștii slabi, bătrâni sau bolnavi.

 Sanitarii naturii au dispărut, dar bolile au rămas, s-au răspândit și ca rezultat a început epidemia în masă. Și atunci oamenii au fost nevoiți să aducă aici pelicani de prin grădinile zoologice.

 Mari dereglări ale echilibrului ecologic provoacă tăiatul necontrolat, neplanificat, anti-ecologic al pădurilor: se înrăutățesc brusc condițiile de viață ale animalelor, se schimbă spre rău regimul de apă din sol, se încep eroziunile solurilor, alunecările de teren, terenurile împădurite pot să devină pustiuri, așa cum s-a întâmplat acum câteva zeci de mii de ani în urmă cu Sahara. Un exemplu clasic de dezastru neprevăzut este menționat de Friedrich Engels. Tăind pădurile de pe versantele munților, locuitorii Mesopotamiei au distrus zonele de reținere a umezelii și ca urmare, fluviile, ce alimentau acele țări, s-au împotmolit. Doborând pădurea, oamenii s-au condamnat singuri la foame.

 În Republica Moldova a crescut intensitatea proceselor de eroziune a solurilor și a alunecărilor de teren, anume de aceea că în ultimele 300 de ani suprafața ei acoperită cu păduri s-a micșorat de 4 ori. Eroziunile și alunecările de teren, la rândul lor, reduc considerabil roada la hectar sau scot din uz pe un timp foarte îndelungat mari terenuri agricole.

 La fel apar dereglări în natură, în cazurile când vânatul sau pescuitul, colectarea pomușoarelor și ciupercilor sau a plantelor medicinale din păduri sunt necontrolate.

 Factorii antropogeni negativi, despre care numai ce am vorbit, pot provoca astfel de schimbări în natura înconjurătoare, încât omenirea poate să se afle într-o bună zi în fața unei catastrofe ecologice globale. Iată de ce în zilele noastre răsună din ce în ce mai tare voci de avertizare: ”Fiți mai atent cu natura!”.