vite cornute

Vitele cornute sunt animalele domestice ce fac parte din familia cavicorne, ordinul paricopitate. Se împart în 2 grupuri: vite cornute mari și vite cornute mici.

 Vitele cornute mari domestice au provenit de la bourii sălbatici domesticiți 8-10 mii de ani în urmă. La început erau crescute în Asia de Sud și Asia Mijlocie, Europa, Africa de Nord. În prezent se cresc în toate regiunile globului - de la cele polare până la cele ecuatoriale. De la ele se obține lapte, carne și piei. În țara noastră se cresc 36 de rase pentru lapte, pentru lapte-carne și 10 rase pentru carne. Ramura agriculturii care se ocupă de creșterea animalelor cu scopul de a obține produse alimentare se numește sector zootehnic.

 În Republica Moldova cele mai răspândite sunt vitele de rasa Simental (cu producția mixtă: de lapte-carne) și cele de rasa Roșie-de-stepă (de lapte). Se creează tipul moldovenesc de vite de rasa Neagră-bălțată.

 Din grupul vitelor cornute mari fac parte și astfel de animale ca: zebul, bivolul (cu rudele sale apropiate - bantegunul și gaialul), iacul, toate domesticite, precum și 3 specii de animale sălbatice, asemănătoare între ele - zimbrul (numit și bizon-european) și bizonul-nordamerican - care s-au păstrat doar în grădinile zoologice și rezervațiile naturale.

Bovine:


bovină zebu
Zebu

bovină banteng
Banteng
bivolul african
Bivolul-african
bovină iac
Iac


 Vitele cornute mici, din care fac parte oile și caprele au fost domesticite din cele mai vechi timpuri. De la oi și capre se obțin lână, puf, pelcele, blănuri, piei, precum și produse alimentare - carne, lapte, brânză, grăsime. Din lână de oaie (rezistentă și elastică) se confecționează articole tricotate, țesături, covoare. Din blănuri - cojoace, paltoane. Pelcelele de la mieii de rasa Caracul cu cârlionți frumoși sunt înalt apreciate pe piața mondială.

 Din pielea brută de capră, prin anumite metode de tăbăcire, se obține marochin (saftian), șevro, din care apoi se confecționează articole de galanterie și încălțăminte.

 În dependență de producția de bază, oieritul se dezvoltă în mai multe direcții:
  • creșterea oilor cu lâna fină;
  • cu lână semifină;
  • cu lâna semiaspră;
  • cu lâna aspră.
 Oile cu lâna fină se cresc, mai ales, în Caucazul de Nord, Siberia, Kazahstan, etc. Cele cu lâna semifină - în raioanele economice Central și Central de Cernoziom, oile cu lâna semiaspră - în Turkmenia, Transcaucazia, raoianele muntoase și semideșerturile Kazahstanului.

 În țara noastră se cresc circa 70 de rase și subrase de oi. Cele mai răspândite sunt rasele: Merinosul sovietic, de Ascania, de Caucaz, Caracul, de Altai, Țigaie. În Republica Moldova - oile de rasele Țigaie, Caracul, Țurcană. O oaie cântărește până la 50-60 kg. De la ea se obțin anual câte 4-6 kg de lână, al cărei fir are 8-9 cm lungime. Oaia de obicei, fată câte 1-2 miei, cele de rasa Romanov - până la 6 miei.

 În țara noastră se cresc capre de lapte, de lână, de puf. Din primul grup fac parte rasele Zaane, Mengrel ș. a. Laptele de capră conține 3-6% grăsime. De la o capră de lapte pot fi obținute 800-1000 kg lapte pe an. Caprele fată 2, uneori 4-5 iezișori. Din rasele de lână cea mai cunoscută este Angora, de la care se obține mohairul. Se dezvoltă creșterea caprelor de puf (rasele Orenburg, Bașchiră ș. a.). De la o capră se poate obține până la 600 g puf pe an.

 În Republica Moldova sunt răspândite caprele de rase locale, ameliorate cu rasa Zaanen.

 Pentru a crea noi rase de oi și capre, de la care s-ar obține o cantitate mai mare de producție, selecționatorii-zootehnicieni efectuează lucrări de selecție.

capre de lapte
Capre de lapte
capre de lână și lapte
Capre de lână și lapte
capre de lână
Capre de lână

*Pelcele - piei de oaie
*Mohair - părul de capră Angora
vitamine

 Vitaminele sunt compuși organici complecși necesari organismului în cantități mici, dar fără de care el nu poate exista. Nu în zadar ele au fost numite vitamine - de la cuvântul latin ”vita” - viață.

 Vitaminele se notează, de obicei, cu litere latine.

 În caz de avitaminoză (lipsă de vitamine) la om și animale apar o serie de boli grave, care pot duce la moarte. De exemplu, din cauza lipsei vitaminei D în primele luni de viață la om și animale apare rahitismul, lipsa de vitamină C contribuie la îmbolnăvirea de scorbut. Întemeietorul învățăturii despre vitamine este savantul rus N. I. Lunin, care a descoperit rolul lor (1880). În organismul omului și al animalelor vitaminele nimeresc odată cu hrana sau se introduc ca preparate curative: vitaminele A, grupa vitaminelor B, C, D, E ș. a. Principalele surse de vitamine sunt plantele. Există plante atât bogate în vitamine, încât ele sunt numite ”plante vitaminoase”.

 Vitaminele se distrug ușor la fierbere și în timpul păstrării, de aceea e mai bine ca plantele care le conțin să fie consumate în stare crudă. Foarte bogate în vitamina C sunt măceșele, coacăza neagră, lămâile; o sursă bogată de vitamina A sunt morcovul și tomatele. Selecționatorii sovietici au creat un soi de trandafiri, fructele căruia conțin o cantitate record de vitamină C.

 În formarea vitaminelor joacă un rol important și microorganismele.
virus

 Virusurile sunt cele mai mici organisme vii. Ele sunt de zeci și sute de ori mai mici decât bacteriile și pot fi văzute numai cu ajutorul unui microscop electronic. Virusurile se deosebesc de celelalte organisme vii prin faptul că ele sunt formate din una sau câteva molecule de acid nucleic (ADN sau ARN) și o membrană albuminoasă. Un virus se deosebește de altul prin dimensiuni, formă (dreptunghiulară, poliedrică, sferică ș. a.), conținutul de acid nucleic, structura membranei și prin organismul-gazdă. Virusurile trăiesc și se înmulțesc numai în celulele vii ale unui singur organism sau în celulele câtorva organisme. În afara celulei virusul există sub formă de particulă infecțioasă inertă - virion, care este foarte rezistentă la agenți chimici și la cei adverși.

 Aceste organisme minuscule provoacă un șir de boli la om (poliomielita, gripa, turbarea, variola, pojarul ș. a.) la animale (leucoza păsărilor, ciuma câinească, leucemii la șoareci și pisici, polioma ș. a.) și la plante (mozaicul tutunului și grâului, împuparea păpușoiului și a orzului ș. a.). Virusurile bacteriilor (bacteriofagii) atacă, mai ales, microorganismele care provoacă infecțiile intestinale. Tumorile maligne (cancerul) la om și la animale, de asemenea, pot fi provocate și de virusuri.

 Virusurile au fost descoperite în anul 1892 de savantul rus D. I. Ivanovschii, în timpul ce studia mozaicul tutunului.