Fata Pădurii este un demon ce atrage bărbații tineri în codru, unde îi ucide. Ea are doua înfățișări: când li se arată prima dată flăcăilor, este o femeie tânără și foarte frumoasă, înaltă, cu mijlocul subțire, ochii mari și negri ce sclipesc în noapte, sprâncene arcuite, fața albă, obrajii rumeni și părul lung și negru. După ce victima este vrăjita de frumusețea ei, Fata Pădurii se schimbă într-un monstru hidos și înfricoșător, îl omoară pe băiat și îi mănâncă inima. Ea apare doar noaptea și nu iese vreodată din pădure, deci nu atacă satele oamenilor, ci doar pe cei care trec prin codru.

 Acest monstru reprezintă o probă a maturității pentru băieții pe cale să devină bărbați: descoperirea dragostei. Amenințarea fatală a demonului îl avertizează pe flăcău despre faptul că dragostea poate avea și o față periculoasă, pe lângă cea frumoasă. Fata Pădurii are și un corespondent masculin în mitologia dacă, Zburătorul, care se arată tinerelor fete, care însa nu este la fel de periculos. Folclorul românesc păstrează încă o serie de superstiții legate de Fata Pădurii, cum ar fi să nu fluieri sau să cânți noaptea în pădure și să nu adormi lângă focul aprins.

 Fata Pădurii este fiica Mumei Pădurii si a Păduroiului. Parinții săi se dușmănesc unul pe altul și nici ea nu îi iubește, fiind în conflict cu amândoi. Ea a furat de la mama sa vraja prin care își ia infățișarea frumoasă, înșelătoare, iar de la tatăl său a furat iedera magică, cu care își prinde și își imobilizează victimele. Demonul nu mănâncă inimile celor pe care îi omoară doar ca pe un trofeu, ci are nevoie de ele pentru că vraja furată de la Muma Pădurii s-o poată schimba într-o femeie tânără.