Din cele mai străvechi timpuri omul, mai întâi colectând, apoi cultivând plante, afla care din ele sunt folositoare și care – dăunătoare. Semințe de diferite plante (graminee, in, mac, mazăre) au fost găsite de arheologi încă din așezările din epoca paleolitică. Pentru prima dată plantele încep să fie descrise și sistematizate în Grecia antică. Astfel a apărut botanica (de la grecescul botane – iarbă), știința despre plante.
Un rol deosebit în dezvoltarea botanicii l-au jucat savanții ruși și sovietici I. P. Borodin, K. A. Timireazev, V. L. Komarov, N. I. Vavilov, G. F. Morozov, V. V. Aliohin, V. N. Sukaciov ș. a. Sunt cunoscute lucrările savanților din fosta RSSM – V. N. Andreev, T. S. Gheideman, B. T. Matienco, A. A. Cebotari ș. a.
În prezent botanica s-a divizat în mai multe ramuri.
Sistematica plantelor se ocupă cu descrierea, clasificarea și studierea evoluției plantelor pe Pământ.
Paleobotanica studiază plantele fosile, morfologia – forma și structura externă a organelor, iar anatomia plantelor – structura internă a organismelor vegetale.
Ecologia plantelor studiază interdependența dintre plante și mediul înconjurător.
Geobotanica (numită uneori și fitocenologie) cercetează învelișul vegetal al Pământului.
Savanții botaniști studiază și procesele chimice ce au loc în organismele vegetale, ei pătrund în tainele variabilității și eredității pentru a dirija aceste procese și a modifica plantele în direcțiile necesare omului. La rândul lor cunoștințele din domeniul botanicii se aplică și în alte domenii. De exemplu, geologii au elaborat metode de depistare a substanțelor minerale utile cu ajutorul plantelor indicatoare.
Pedologii au determinat rolul plantelor în formarea diferitelor tipuri de sol. Tot mai multe plante se folosesc în industria alimentară, farmaceutică și chimică.
Bionica studiază și aplică unele ”mecanisme secrete” ale plantelor, iar botanica industrială rezolvă unele probleme de ocrotire a naturii.
