Biochimia s-a constituit ca știință desinestătătoare abia la sfârșitul sec. XIX. Are ca obiect de studiu compoziția chimică a organismelor, formarea diferiților compuși în organisme și transformarea lor din unii în alții, procesele chimice ce au loc în organism.
Una dintre sarcinile ei constă în stabilirea proceselor și substanțelor care sunt comune pentru toate organismele și a ceea ce este caracteristic pentru un anumit grup de organisme sau pentru un organism aparte. În funcție de obiectul biologic pe care îl studiază, se deosebesc biochimia plantelor, biochimia animalelor, biochimia omului și biochimia microorganismelor. Deseori, însă, descoperirile făcute asupra unor obiecte își găsesc aplicare și asupra altora.
Biochimia se împarte în câteva direcții și după metodele de cercetare. Biochimia statică se ocupă cu analiza compoziției chimice a organismului. În organismul plantelor, de exemplu, au fost găsite vitamine, substanțe tanante, uleiuri eterice, antibiotice, alcaloizi, glucozide și alte substanțe; în cel al animalelor – proteine, hidrați de carbon, vitamine, fermenți. Biochimia dinamică studiază procesele de transformare a substanțelor în organism, de exemplu, oxidarea substanțelor, fixarea azotului din aer.
K. A. Timireazev a studiat fotosinteza și chimia clorofilei, iar discipolii săi – procesele de oxidare biologică, metabolismul azotat și cel proteic la plante. Realizările obținute în această direcție a biochimiei au dat posibilitatea de a folosi mai pe larg antibioticele în medicină, de apune la punct, pe baza sintezei biologice, fabricarea diferitelor produse. Biochimia la înarmat pe om cu cunoștințe care îl ajută să păstreze mai efectiv recolta strânsă, să stabilească mai just termenii de colectare a materiei prime vegetale și animale, metodele de prelucrare a ei. Dirijarea proceselor de sporire a recoltei plantelor prin îmbunătățirea solului a căpătat un caracter științific.
Biologia funcțională se ocupă ce determinarea substanțelor chimice care participă la diferite procese ce stau la baza activității vitale a organismelor. Între altele se studiază fermenții și hormonii și rolul lor în cele mai importante procese vitale, influența medicamentelor asupra organismului ș. a.
Dezvoltarea biochimiei a condus la mari descoperiri în biologie. A fost stabilită structura proteinelor, ordine de amplasare a amino acizilor în aceste substanțe complexe. A fost explicat rolul acizilor nucleici în sinteza proteinelor și transmiterea caracterelor ereditare la diferite organisme ș. a.
Activitatea chimică extrem de înaltă a proteinelor și a acizilor nucleici este determinată de particularitățile lor structurale, ei fiind, totodată, principalii motori și regulatori ai proceselor metabolice ce au loc în celula vie. Cunoașterea structurii acizilor nucleici permite de a dirija dezvoltarea organismelor, de a obține plante și animale cu calitățile necesare.
