Arheopterixul este cel mai vechi reprezentant al clasei păsărilor. El e cunoscut după 3 schelete care au fost găsite în Bavaria, Germania, în calcarele litografice din jurasicul superior (epoca geologică a erei mezozoice). Prima descoperire (amprenta unei pene de pasăre) a fost făcută în 1860 lângă localitatea Solnhofen. Peste un an în aceeași carieră a fost găsit un schelet aproape întreg de arheopterix, care se păstrează la Muzeul Britanic din Londra. Aceasta a fost una din descoperirile secolului.
Arheopterixul era de mărimea unei ciori. După forma corpului, prezența penelor, structura craniului și a membrelor, el semăna cu păsările. Însă lipsa ciocului și prezența oaselor nepneumatice, dinților, ghearelor și a cozii lungi formate din c. 20 de vertebre, îl apropie de reptile, în special, de arhozaurieni (dinozaurieni alergători de talie mică), de la care a provenit. După structura membrelor, arheopterixul nu putea zbura. Probabil, că ei planau doar pe distanțe mici printre tufișuri și ramurile copacilor.
Arheopterixul prezintă o importantă verigă de legătură în evoluția animalelor vertebrate, ce confirmă proveniența păsărilor de la reptile.
