Anseriforme este denumirea dată unui ordin de păsări de baltă. Se cunosc circa 160 specii, larg răspândite (lipsesc numai în Antarctida). În fosta Uniune Sovietică se întâlneau 5, dintre care 27 specii – în RSSM. Ordinul cuprinde familiile palamedee și anatide.
Palamedeele numără 3 specii. Ele sunt niște păsări de 70 – 90 cm lungime, cu picioarele lungi și ciocul ca la găină. Populează regiunile tropicale și cele subtropicale ale Americii de Sud.
Anatidele sunt păsări bine cunoscute. Ele includ gâștele, rațele, lebedele, ferăstrașii. Populează atât zonele din preajma apelor dulci, cât și a celor sărate. Se întâlnesc mai des în regiunile de șes, dar pot trăi și la înălțimi mari, de exemplu în munții Anzi, Himalaia.
În republica noastră se întâlnesc mai des pe cursul inferior al Nistrului și Prutului. În timpul migrațiilor parcurg distanțe foarte lungi. Cea mai mare parte dintre gâștele și rațele care populează țara noastră iernează pe țărmurile mărilor Mediterană. Neagră și Caspică, în India și China. Cea mai mică pasăre (de pe teritoriul țării) în acest ordin este rața-pitică (cântărește 200 – 300 g), cea mai mare – lebăda-cucuiată (cântărește până la 13 kg).
Majoritatea anseriformelor sunt înotătoare excelente, se scufundă bine, reținându-se sub apă până la 3 minute și ajungând uneori până la 4 m adâncime. Au picioarele destul de scurte, degetele unite prin membrane. Ciocul lor, de obicei, este lat, mandibulele sunt înzestrate cu lamele cornoase, limba – cu țepi cornoși și peri deși, ce formează un minunat aparat de filtrat, ce reține cele mai mici particule de hrană, care pot fi atât de origine vegetală cât și animală (viermi, larve, insecte, melci, pești).
Aceste păsări au un penaj des, cu mult puf. Ele își ung penele cu grăsime, secretată de glanda coccigiană. Iată de ce gâștele și rațele ies ”uscate” din apă. Posedă, de obicei, 3 tipuri de locomoție: mers, înot și zbor. Unele specii zboară bine (ținând în acest timp gâtul întins înainte), altele mai greu, iar rața-vapor din Patagonia, având aripi nedezvoltate nu zboară deloc. Își construiesc cuiburile direct pe sol, uneori în scorburi (rața-sunătoare) sau în găurile de pe maluri (călifarul-alb, călifarul-roșu).
Păsările mai mari depun câte 5 – 7, cele mai mici – câte 12 și mai multe ouă albe, roze, verzui. De regulă, cuibărește numai femela, care căptușește cuibul cu puf smuls de pe corpul ei. Acest puf apără ouăle de frig, atunci când femela părăsește cuibul (în căutarea hranei).
Cel mai valoros este puful raței marine polare, numite eider. Din fiecare cuib se poate colecta (după ce pleacă puișorii) câte 15 – 20 g de puf cenușiu, considerat ca cel mai bun material termoizolant natural. La începutul secolului trecut Rusia ocupa primul loc după exportul de puf eider: în fiecare an se expediau zeci de tone de puf, colectat, desigur, nu numai din cuiburile pustii. Aceasta a dus la o scădere bruscă a numărului de păsări. Pentru salvarea lor se cereau măsuri de urgență. Înființarea în 1932 a rezervației naturale Candalașca a contribuit la păstrarea acestei specii și chiar la creșterea numărului ei de indivizi.
Anseriformele sunt păsări nidifuge. Puișorii eclozați sunt acoperiți cu un puf des și de acum peste câteva ore pot alerga, înota și sunt în stare să-și caute singuri hrană. Majoritatea speciilor au o mare importanță economică: unele – ca păsări domestice sau de vânat, altele – ca păsări decorative. Multe anseriforme, ca de exemplu, lebăda-mică sau lebăda-de-tundră, gâsca-cu-obrazul-alb, gâsca-de-India, rața-marmorată, rața-mandarin, fiind pe cale de dispariție au fost incluse în Cartea Roșie. Câteva specii: gâsca-cu-gâtul-roșu, lebăda-cucuiată, lebăda-cântătoare, gâsca-cu-obrazul-alb sunt incluse și în Cartea Roșie a Republicii Moldova.
