Mitul hultanului (sau al zgrimințeșului, cum mai este numit în alte zone) este una din creațiile originale și deosebite ale mitologiei geților, ce s-a transfigurat mai târziu și în mitologia românilor. Originile figurii hultanului se regăsesc în practicile ascetice ale vechilor daci, în casta preoțimii, a inițiaților.
Devin hultani numai copiii ce s-au născut cu căița (placenta) pe cap sau cel de-al șaptelea fiu al celui de-al șaptelea fiu. Unii dintre acești copii însemnați din naștere sunt furați de mici de către hultanii bătrâni și duși la școala din „Crugul Pământului”, pe Celălalt Tărâm, unde sunt instruiți până la vârsta de 20 de ani. „Crugul Pământului” înseamnă „mijlocul Pământului”, însă nu cu sensul de centru (geologic, geografic) ci mai degrabă „miezul, originea”, ca în expresia „crescut în mijlocul lupilor”. În unele zone din România s-a păstrat până azi credința conform căreia copiii născuți cu căița pe cap sunt predestinați să cunoască tainele stihiilor, pe când în alte părți folclorul spune că acești copii pot deveni strigoi, adică vor putea călători în afara trupului.
După ce își însușesc inițierea magică, hultanii devin protectorii drumurilor de munte, stăpâni ai secretelor văzduhului și ai manifestărilor vremii. Ei duc o viață singuratică, retrași undeva în măruntaiele munților. Pentru a putea practica magia, hultanul depune printre altele și un jurământ de castitate foarte strict; este suficient să se îndrăgostească de o femeie pentru a-și pierde puterile. La diverse date știute doar de ei, acești vrăjitori coboară din creierii munților pentru a străbate satele, cerșind și încercînd inimile oamenilor. Pomana pe care o primesc o aruncă pe ape curgătoare, pentru a ajunge ofrandă pe Tărâmul Celălalt, parcurgând Apa Sâmbetei. Când oamenii le greșesc, hultanii aduc norii de ploaie și grindina asupra pământurilor lor.
Adoptarea creștinismului drept religie oficială a alterat mitul hultanului. Creștinii i-au denumit „solomonari”, după regele Solomon dar, ca în orice proces de asimilare, au transformat hultanul într-un personaj malefic, pentru a îndepărta oamenii de la vechile credințe. În același spirit, creștinismul a produs un nou personaj, contra-solomonarul, menit să-i apere pe oameni de solomonar, devenit brusc un tiran care cerea bir de la săteni pentru a nu le distruge recoltele. Pentru Enciclopedie am încercat să filtrăm elementele creștine și să redăm adevărata imagine a hultanului, dinainte de cretinizare.
Hultanul este asociat direct cu imaginea balaurului. Pentru a se înălța printre nori, el trebuie să cheme un balaur și să-l încalece. Când călătorește pe balaur sau pe nori, vrăjitorul este invizibil oamenilor de rând, putând fi văzut doar de către alți vrăjitori. Chemarea balaurului este un ritual esențial pentru hultan. Mitul spune ca balaurii trăiesc în lacurile de munte fără fund, iar pentru a-i putea încăleca, inițiatul trebuie să spargă gheața lacului cu o toporișcă descântată și să le pună pe gât un frâu din lemn de mesteacăn. De aceea, hultanul nu se desparte niciodată de toporișca sa vrăjită, de frâul de mesteacăn și de cartea de vrăji.
