Codrii este regiunea fizico-geografică situată în partea centrală a Moldovei. Ea ocupă o suprafață de circa 500 mii ha, este una dintre cele mai pitorești și mai bogate regiuni ale republicii, vestită încă din cele mai vechi timpuri prin viile, livezile și pădurile sale. Relieful Codrilor, cu morfologia lui specifică, determinată de alunecări de teren și eroziuni, se caracterizează printr-o fragmentare puternică – văi adânci cu versante abrupte, numeroase hârtoape, râpe, dealuri. Dintre bogățiile subsolului se enumeră argilele și nisipurile. Clima – temperată și continentală. Temperatura medie în ianuarie e de -3,8°C, în iulie +25°C. Din Codri își iau începutul râurile Cula, Ichel, Bîc, Bîcovăț, Ișnovăț, Botna, Cogîlnic, Lăpușna, Bîrnova, Delia. Pentru Codri sunt caracteristice solurile brune și cenușii de pădure, cernoziomurile, solurile aluviale. În trecut aproape tot teritoriul Codrilor era acoperit cu păduri de foioase, mai ales de fag și de stejar.
În prezent pădurile de fag, stejar, gorun, frasin, carpen, tei ocupă o suprafață de 103 mii ha. Aici se întâlnesc: căprioare, cerbi, jderi, veverițe, fazani ș.a.
Codrii ocupă un loc însemnat în economia Moldovei, fiind o regiune în care este foarte dezvoltată viticultura și pomicultura.
În 1971 în aceasta regiune a fost organizată rezervația naturală de stat „Codrii”.
Codrii este și denumirea populară,devenită ulterior literară și științifică, a pădurilor aborigene din Moldova, care încă în sec.16 acopereau peste o treime din meleagul cuprins între Prut și Nistru, divizându-se, respectiv, în Codrii Lăpușnei, Codrii Orheiului și Codrii Tigheciului. Codrii au avut un rol deosebit de important la formarea mediului și peisajului acestui colț de pământ de la nord de Marea Neagră, plai cu numeroase izvoare, pârze și râuri, numit de poporul băștinaș „gură de rai”, de oaspeți – „Elveția basarabeană”, iar în perioada sovietică „Moldovă înfloritoare”. Codrii au contribuit la formarea solului local fertil și de fapt, unic în lume.
Codrii au jucat un mare rol în istoria moldovenilor, secole la rând le-a servit el ca adăpost și scut atât față de numeroși năvălitori străini, cât și în lupta lor împotriva boierilor și moșierilor. De aceea strămoșii noștri îi numeau și „Măria ta” ori „frate” și-l slăveau în cânt și versuri.
Arborii aborigeni cu coroane bogate și frunză lată, cu rădăcini puternice și adânci, sunt cei mai eficienți purificatori ai aerului, producători de oxigen. Ei stăvilesc eroziunea solului și alunecările de teren, străjuiesc izvoarele și râurile. Este de datoria tuturor să păstreze ca ochii din cap pădurile aborigene rămase, iar pe cele noi să le creeze asemănătoare Codrilor.
