Toată lumea știe că semnalele de interzicere, de alarmă, de pericol sunt de culoare roșie. De aceea cartea, în care au fost incluse diferite specii de plante și animale ce sunt pe cale de dispariție sau au devenit rare, a fost numită Cartea roșie.
Geno-fondul planetei (totalitatea organismelor vii), care s-a format timp de milioane de ani, suferea schimbări lente în corespundere cu succesiunea epocilor geologice. Odată cu dezvoltarea activității omului au început să se schimbe intens și condițiile de viață ale celorlalte organisme vii. În primul rând, au avut de suferit animalele. Ca urmare a inventării unor noi arme și metode de vânătoare multe dintre ele au fost nimicite. Omul a început să taie pădurile, să desțelenească stepele, preriile, fapt care a avut influență negativă asupra lumii vegetale și a celei animale.
Ritmul de dispariție a unor specii a devenit amenințător. În cadrul unor grupuri de vertebrate au fost nimicite câte 10-20 specii la sută. Și numai după ce unele specii au dispărut, oamenii au înțeles că acest proces este ireversibil și că nu există procedee prin care s-ar putea restabili măcar o singură specie.
Dispariția speciilor de plante și animale, micșorarea numărului lor, precum și a arealelor pe care le ocupă, îngrijorează de ani de zile întreaga omenire. În 1948 Uniunea Internațională pentru ocrotirea naturii și resurselor naturale (UION) a fondat o comisie specială cu scopul de a studia speciile rare de plante și animale și de a preveni dispariția lor. Materialul acumulat de această comisie a fost pus la baza Cărții roșii a UION (numită și Cartea roșie mondială). S-au editat 6 volume, dintre care unul vizează plantele. În conformitate cu informațiile oficiale până în anul 1979 în Cartea roșie mondială au fost incluse 321 specii și subspecii de mamifere, 485 specii și subspecii de păsări, 141 specii și subspecii de reptile, 41 specii și subspecii de amfibii, 194 specii și subspecii de pești.
Foile din Cartea roșie mondială sunt de diferite culori. Pe foile de culoarea roșie este tipărită informația cu privire la speciile pe cale de dispariție. Despre așa-zisele „specii vulnerabile” – pe foi galbene, despre cele rare – pe foi albe. Există și foi îmbucurătoare – foile verzi: pe ele se înregistrează informația despre speciile restabilite, care nu se mai află în pericol. Însă, cu părere de rău, numărul acestor foi este încă mic. Foile cenușii sunt rezervate speciilor rare și puțin cunoscute.
În Cartea roșie găsim date informative despre fiecare specie inclusă: răspândirea ei în trecut și în prezent, locul de trai, modul de viață, ritmul de înmulțire, numărul de indivizi ce se păstrează doar în grădinile zoologice din lume ș.a. Se indică, de asemenea, măsurile care se aplică în diferite țări pentru apărarea și ocrotirea speciei respective. Cartea roșie nu numai că semnalizează pericolul ce a apărut, ea reprezintă și un document de program pentru salvarea plantelor și animalelor. Fiecare țară, pe teritoriul căreia se află o specie inclusă în Cartea roșie mondială, poartă răspundere morală în fața omenirii pentru ocrotirea ei.
În țara noastră ocrotirea naturii este una dintre sarcinile fundamentale ale guvernului, ale organelor obștești. Cu scopul de a folosi în mod rațional, de a restabili și a conserva resursele naturale au fost promulgate legile: „Despre ocrotirea și folosirea resurselor forestiere”, „Despre ocrotirea și folosirea lumii animale”.
Cartea roșie a Uniunii RSS a fost fondată în 1974, iar prima ediție a ei a apărut în 1978. Acesta a fost un eveniment de mare importanță în activitatea desfășurată în țara noastră cu privire la protecția plantelor și animalelor. Cartea roșie avea foile albe. În 1983 în ea erau incluse 94 specii și subspecii de mamifere, 80 specii și subspecii de păsări, 9 specii de amfibii, 37 specii de reptile, 9 specii de pești, 219 specii de insecte, 2 specii de crustacee, 19 specii de moluște, 11 specii de viermi. Asemeni în Cartea roșie au fost incluse 681 specii de plante superioare, 32 specii de mușchi, 29 specii de licheni și 20 specii de ciuperci. Speciile sunt împărțite în două grupe: grupa A și grupa B.
În grupa A au fost incluse speciile, numărul și arealul cărora s-a micșorat brusc și continuă să se micșoreze ca urmare a stârpirii speciilor, a distrugerii locurilor de trai sau din alte cauze. Pentru salvarea acestor specii e nevoie să se creeze rezervații naturale, braniști, sectoare provizorii.
Din grupa B fac parte speciile rare, al căror număr și areal tind să se micșoreze în permanență. Aici au fost incluse și speciile mai puțin studiate, care au nevoie de cercetări suplimentare. A doua ediție a Cărții roșii a URSS a apărut în 1984. În afară de mamifere, păsări, reptile, amfibii și plante superioare, ea cuprindea și alte grupuri sistematice de animale și plante ce au nevoie de ocrotire – pești, insecte, crustacee, moluște, ciuperci, licheni, mușchi.
Noua ediție cuprindea aproximativ 700 specii de plante și 500 specii de animale.
Au fost publicate și Cărțile roșii ale republicilor unionale. În martie 1976 pe baza Hotărârii Sovietului Miniștrilor al RSSM a fost fondată Cartea roșie a RSS Moldovenești. Ea a fost editată în 1978. Pe fiece foaie a ei este descrisă o singură specie, e dată ilustrația respectivă și harta arealului. În acest document de stat au fost incluse 26 specii de plante și 29 specii de animale(8 specii de mamifere, 17 specii de păsări și 4 specii de reptile).
Pe parcurs au fost adunate noi materiale și informații despre flora și fauna republicii. Pe baza acestor date prima ediție a fost revăzută și complectată. Astfel, Cartea roșie a RSS Moldovenești (Ediția a II) cuprinde 130 specii de plante și 108 specii de animale. Dintre plantele care au fost incluse în această ediție fac parte ghiocelul, vonicerul, estivalul, coroniștea elegantă; dintre animale – nictatul gigantic, pisică sălbatică, cocostârcul negru, dropia mică, șarpele Esculap ș.a. Pentru prima dată în Cartea roșie au fost incluse specii rare de ciuperci, mușchi și licheni.
Câteva specii de plante incluse în Cartea roșie a URSS (bujorul peregrin, degetarul lânos, albăstruia Tirke și albăstruia Angelescu) se întâlnesc numai pe teritoriul republicii noastre. Pentru ca plantele și animalele, ce populează pădurile și câmpiile, râurile și iazurile să nu dispară niciodată de pe meleagurile noastre pitorești, fiecare cetățean trebuie să aibă a atitudine cruțătoare față de ele.
