Încă din timpuri străvechi oamenii vroiau să știe care sunt relațiile dintre plante, animale și mediul lor de existență, limitele de răspândire a vieții pe Pământ. Ei au observat că între organismele vii și natura ”nevie” există o legătură strânsă. De astfel de cunoștințe era nevoie pentru a folosi natura cât mai rațional și pentru a aprecia productivitatea și resursele ei. Iată de ce începând cu sec. XVII savanții progresiști Bernhard Varen, Jean-Baptiste Lamarck, Alexander van Humboldt, Georges-Louis Buffon, iar la sfârșitul sec. XIX V. V. Dokuciaev prin lucrările lor au încercat să demonstreze că tot ce e viu pe Pământ, împreună cu mediul care îl înconjoară, constituie un tot unitar, iar părțile lui componente se află într-o interdependență strictă. Orice schimbare care se produce într-o componentă duce la dereglarea echilibrului dintre celelalte.
În 1875 geologul austriac Eduard Suess a numit pentru prima dată învelișul Pământului populat de organisme vii ”biosferă”. Ulterior ilustrul geochimist sovietic V. I. Vernadschii a extins această noțiune și asupra altor structuri terestre legate de organismele vii. În deceniile 3 – 4 ale sec. XX, el a elaborat teoria despre biosferă.
Conform acestei teorii biosfera este regiunea de răspândire a vieții pe Pământ, iar mai exact – învelișul viu al Pământului, ale cărui structură, compoziție și energetică au fost constituite, în principal, prin activitatea din trecut și din prezent a organismelor vii.
Limita superioară a biosferei cuprinde troposfera și partea inferioară a stratosferei, iar cea inferioară – fundul oceanelor și stratul de pământ până unde a pătruns organismele vii. Principala sursă de energie ce asigură activitatea vitală a biosferei este Soarele.
Odată cu apariția și dezvoltarea societății umane, biosfera trece într-o nouă etapă de dezvoltare numită noosferă, care se datorează activității conștiente a omului. A dirija procesele naturale înseamnă nu atât a modifica starea ecologică generală la care s-au adaptat plantele, animalele și omul, ci dimpotrivă, înseamnă a menține și a ameliora condițiile naturale de existență a organismelor vii. La rezolvarea acestor probleme trebuie să participe, după cum a arătat V. I. Vernadschii, oamenii de pe întreaga planetă.
