Bioluminescență (format din grecescul bios – viață, și latinescul lumen, (luminis) – lumină și – escent – sufix cu sensul de acțiune slabă) este numit fenomenul de emisie a luminii (raze verzi, albastre, galbene ș. a.) de către unele organisme, datorită proceselor de activitate vitală ce au loc în copul lor. Fenomenul de bioluminescență este frecvent la diverse animale marine, la licurici, la numeroase ciuperci și bacterii. Lumina poate fi emisă de tot corpul organismului sau de anumite organe ale lui și poate fi de lungă durată (câteva ore în șir) sau sub formă de sclipiri momentane.
Natura bioluminescenței poate fi diferită. De exemplu, licuricii sclipesc în nopțile de vară datoriră unor organe, celulele cărora conțin luciferină și fermentul luciferoza. În prezența luciferozei, luciferina se oxidează, emițând energie sub formă de lumină. Licuricii emit lumină numai la întuneric, sclipirile luminoase servindu-le pentru a se găsi unul pe altul.
Deosebit de multe organisme luminescente viețuiesc în adâncul mărilor și oceanelor, mai ales pești, moluște și altele.
La unele vietăți, organele luminoase sunt constituite nu numai din celule emițătoare de lumină, ci și din celule ce reflectă sau refractă lumină. Aceste organe complexe par fi niște proiectoare veritabile. Unele organisme luminează permanent pe seama organismelor luminescente ce viețuiesc pe corpul lor.
De cele mai dese ori, însă, organismele vii emit raze luminoase de scurtă durată ca reacție la anumite excitații. Peștele cu ochii felinar poate dirija fascicolul de raze luminoase (emise de bacteriile situate sub ochi) cu ajutorul unor perdeluțe asemănătoare cu pleoapele. Deosebit de utilă este bioluminescența pentru peștele pescar. El are pe cap o ”undiță” cu ”felinar” – un organ mobil, vârful căruia luminează datorită bacteriilor luminescente. Peștele poate aprinde și stinge ”felinarul”, dilatând sau contractând vasele sangvine ce-l alimentează. Lumina ”felinarului” atrage (ademenește) peștișori, răcușori, pe care peștele pescar îi înghite.
Vietățile marine folosesc bioluminescența nu numai pentru a ademeni prada, ci și pentru a avertiza și speria animalele răpitoare – dușmanii lor.
Organele producătoare de lumină ale animalelor emit lumină rece (fără căldură) și sunt mult mai economicoase (au un randament mult mai înalt) în comparație, de exemplu; cu becul electric, la care o mare parte din energia electrică consumată se transformă în căldură.
Animale luminescente
