”Apă! Tu n-ai nici gust, nici culoare, nici aromă, tu nu poți fi descrisă nici definită, dar fără a te cunoaște, potolindu-ne setea, te admirăm! Și e puțin să spunem, că iești necesară vieții: tu ești, de fapt, însăși viața! Ne pătrunzi de o plăcere, care nu poate fi redată prin nici un fel de simțuri. Cu tine ne recăpătăm puterile pierdute. Prin mila ta ni se refac izvoarele secătuite ale inimii. Tu ești cea mai mare bogăție de pe Pământ…” Acest imn apei îi aparține cunoscutului scriitor francez Antoine de Saint-Exupéry.
Apa este un compus chimic al hidrogenului cu oxigenul. În condiții obișnuite ea prezintă un lichid incolor, fără gust și fără miros. Deși ni se pare atât de cunoscută, ea este o minune care mai păstrează încă multe taine.
Apa a jucat un rol colosal în procesul dezvoltării geologice a planetei noastre. Fără apă Pământul ar fi rămas un pustiu fără de sol și atmosferă. Milioane de ani la rând a distrus apa bolovanii de piatră, dizolvând substanțele neorganice, contribuind împreună cu plantele, animalele și microorganismele lor la procesul de formare a solului.
Apa intră și în componența celulelor fiecărui organism. Meduza conține 99,9% de apă, tomatele – 95%, organismul omului – până la 80%, păpușoiul – 70%.
Cele mai complicate reacții chimice din celulele organismelor vii pot avea loc numai în prezența apei. Pierderea a 10 – 20% de apă din organism duce la moartea lui.
Activitatea societății omenești e de neconceput fără apă.
Oamenii foloseau apele drept căi de comunicație, pentru pescuit, pentru dobândirea sărurilor.
În secolul nostru apa este necesară în cantități și mai mari. Un locuitor de la oraș folosește 300 – 600 litri de apă pe zi. O cantitate mare de apă se utilizează în industrie. Pentru obținearea unei tone de oțel se cheltuiesc 300 m³ de apă, a unei tone de cupru – 500 m³, de mase plastice – 1000 m³, de cauciuc sintetic – 3500 m³, de fibre sintetice – până la 5000 m³.
Întreprinderile mari, centralele electrice cu adevărat sorb râuri întregi. De exemplu, o fabrică de zahăr consumă tot atâta apă, cât un oraș ca Tiraspolul.
De multă apă are nevoie agricultura. Pentru creșterea unei tone de grâu și a unei tone de orez sau bumbac sunt necesare, respectiv, 1500, 4000 și 10 000 tonde de apă. Pentru irigarea unui hectar de teren arabil este nevoie de 8 – 15 mii m³ de apă.
Apa din bazine, de regulă, conține nisip, lut, săruri, uleiuri, acizi, baze, microorganisme, alge, ciuperci ș. a.
Apa are însușirea de a se auto-purifica, însă în condițiile actuale acest proces este insuficient. Pentru a evita poluarea apelor din râuri și bazine la întreprinderile industriale se construiesc instalații de purificare, se introduc tehnologii, care nu necesită apă, tehnologii cu circuit închis al apei, precum și tehnologii fără deșeuri.
Oceanul Mondial cuprinde 70,8% din suprafața globului pământesc. Rezervele de apă sunt colosale, însă circa 98% din ele sunt ape sărate și numai 2% – ape dulci, dintre care 1,65% – sunt ghețari.
Fosta Uniune Sovietică ocupa primul loc în lume după resursele de apă dulce. De exemplu, în lacul Baikal sunt concentrate 20% din resursele mondiale de apă dulce. Însă această apă e repartizată pe teritoriul țării neuniform: regiunilor vestice și celor sudice, unde trăiesc 85% din populație le revin numai 15% din resursele acvatice ale râurilor. Pentru a asigura orașele și satele cu apă se construiesc canale, complexe hidrotehnice, lacuri de acumulare ș. a.
În Republica Moldova resursele medii de apă dulce constituie 14,1 km³ (fără apa din Dunăre și din lacul Cahul). Dacă le calculăm la cap de locuitor, aceste resurse, sunt cele mai mici pe țară. De aceea se cere o atitudine deosebit de grijulie față de apă (râuri, izvoare, lacuri, fântâni) din partea tuturor locuitorilor, inclusiv și a tinerilor naturaliști.
În natură are loc un circuit permanent al apei. Se deosebesc circuitul mic (ocean – atmosferă – ocean) și circuitul mare (ocean – atmosferă – uscat – ocean).
Deși se consideră că, datorită circuitului ape pe Pământ, rezervele de apă sunt practic inepuizabile, totuși e necesar să păstrăm această comoară atât pentru noi, cât și pentru natură. În țara noastră măsurile de îmbunătățire a calității apei, de folosire rațională a ei se înfăptuiesc în conformitate cu regulile de ocrotire a resurselor de apă. Un mare ajutor îl pot oferi statului în ceea ce privește protecția bazinelor de apă și patrulele albastre.
