Construcția și utilajul unui acvariu
E o plăcere să urmărești cu privirea peștișorii multicolori, ce înoată printre plante în acvariu (de la cuvântul latin aqua – apă). Iluminat de un bec electric acvariul vă poate împodobi odaia, sala de clasă sau cabinetul de biologie. Există trei tipuri de acvarii: decorative, pentru înmulțire și pentru creșterea peștilor.
Cele mai răspândite sunt acvariile dreptunghiulare cu pereții de sticlă și cu o carcasă metalică; unii, însă, preferă acvariile din sticlă organică. Înainte de a cumpăra ori de a construi un acvariu alegeți locul unde-l veți plasa, pentru că de aceasta vor depinde dimensiunile lui.
Mulți consideră, că cel mai potrivit loc pentru acvariu este pervazul ferestrei. Însă aceasta e o părere cu totul greșită. E bine să amplasați acvariul lângă un perete și aproape de geam, pe un postament rezistent sau pe masă.
Acvariile pot avea capacitatea – de la 25 până la 200 L. În acvariile mari plantele cresc mai bine și mai repede se stabilește echilibrul biologic (stare în care produsele de activitate vitală ale organismelor, precum și resturile de hrană sunt descompuse și asimilate).
Pentru acvariu se poate folosi apă de râu, care trebuie lăsată să se limpezească. De cele mai dese ori se folosește, însă, apa din robinet care este în prealabil dezinfectată. Apa din robinet, mai ales la orașe, conține clor și fluor (gaze toxice pentru peștișori), de aceea, înainte de a o turna în acvariu, lăsați-o să steie 3 – 4 zile. Procesul de curățire a apei de gaze se poate accelera printr-o încălzire până la 80 – 90°C.
Un acvariu nou trebuie spălat bine, umplut cu apă și lăsat să steie așa 4 – 5 zile. Apoi apa se varsă și acvariul se spală din nou. Acest lucru trebuie făcut numaidecât, deoarece substanțele solubile în apă ce intră în componența chitului (pastă pentru fixarea sticlei) sunt dăunătoare pentru peștișori. Pe fundul acvariului se așterne un strat de nisip curat sau de pietriș, apoi se sădesc plantele acvatice, de-a lungul peretelui din fund și a pereților laterali, pentru ca ele să nu împiedice vizionarea acvariului. Alegeți pentru acvariu plante nepretențioase, ca valisneria (sârmulița), elodeea (ciuma-apei), ludvigia, ricia. Toate aceste plante, în afară de ricie, care plutește la suprafața apei, se înrădăcinează ușor în orice substrat și, dacă acvariul este bine iluminat, cresc de minune în orice anotimp și la temperaturi diferite. Nu uitați, că dacă sunt prea multe, plantele pot dăuna peștișorilor: noaptea și pe vreme înnourată ele absorb din apă oxigenul și elimină bioxid de carbon. Turnați apa în acvariu după ce pe fundul lui ați așezat o farfurioară, sau printr-o pâlnie pentru a nu vătăma plantele sădite.
Nu vă grăbiți să dați imediat drumul peștișorilor și moluștelor în acvariu, ci lăsați ca plantele să se acomodeze 3 – 4 zile. Se poate întâmpla ca la început apa din acvariu să devină tulbure, dar peste 4 – 5 zile, când în acvariu se stabilește echilibrul biologic, ea se limpezește.
Mulți peștișori exotici termofili se dezvoltă bine numai în cazul, când temperatura apei din acvariu este ceva mai ridicată, decât cea a aerului din cameră. Pentru a menține temperatura necesară se folosesc, de obicei, becuri cu reflectoare, precum și dispozitive termice speciale. Vara, însă, apa din acvariu poate să se supraîncălzească. În acest caz se instalează un micro-compresor pentru a mări cantitatea de aer din apă. Un astfel de compresor va fi necesar și atunci, când veți avea mai mulți peștișori în acvariu. În afară de aceste utilaje veți mai avea nevoie de un tub de cauciuc pentru scurgerea apei, de o lopățică de scos murdăria și de o răzuitoare pentru curățitul pereților, de o cutioară pentru hrană și pentru prinderea peștișorilor.
Pentru a reduce evaporarea apei și a împiedica pătrunderea prafului și a altor obiecte, acoperiți acvariul cu o bucată de sticlă curată.
Populația acvariului
Viețuitoarele dintr-un acvariu pot fi împărțite în două categorii: de apă rece și de apă caldă. Din prima categorie fac parte peștii de prin părțile noastre, precum și unele specii de peștișori-aurii, bibanii urecheați nord-americani, diferite specii de moluște și crustacee. Toate acestea au organismul foarte sensibil față de variația cantității de oxigen din apă, de aceea majoritatea amatorilor țin în acvariile lor peștișori termofili, tropicali, care au nevoie de o cantitate mai mică de oxigen.
Cei mai nepretențioși și mai răspândiți sunt peștișorii vivipari (care nasc puii vii): gupii, pecili, molinezii ș. a. Ei sunt deosebit de fecunzi. Primăvara și vara femelele nasc la fiecare 30 – 40 zile. Peștișorii se întrețin la o temperatură de 24 – 25°C.
Dintre peștișorii ovipari (care depun icre) sunt mai cunoscuți peștișorii de labirint, ciclidele și haracinele.
Peștișorii de labirint respiră și aer atmosferic, ridicându-se din când în când de-asupra apei. E o plăcere să urmărești cum se înmulțesc acești peștișori și cum își îngrijesc ei puii. O deosebită grijă de viitoarea generație o poartă masculul. El construiește din bule de aer un cuib plutitor, o îmbie pe femelă să se apropie de cuib și începe să-i demonstreze dansul său nupțial. Icrele fecundate el le ia cu gura și le aranjează în cuib.
Alevinii (puii de pește în primele zile de dezvoltare) ies din icre, de obicei, peste 24 de ore. În acest răstimp masculul păzește cuibul, având grijă de icrișoare. Dintre peștișorii de labirint sunt mai răspândiți peștișorii bătăuși sau cocoșei, laliușii, macropozii și gurami. Ei au nevoie de o temperatură de 22 – 24°C (în timpul reproducerii – de 25 – 28°C).
Ciclidele, de exemplu, cromișii, ciclazomii și discușii necesită o îngrijire specială. Acestor peștișori le palce apa curată și bogată în oxigen. Ei se țin acvarii mari, cu un volum de până la 200 L. Pe lângă acestea, ciclidele mai sunt și arțăgoase, nu se împacă cu alte specii de peștișori.
Temperatura apei din acvariul unde se întrețin ciclidele trebuie să fie de 24 – 26°C (în timpul depunerii icrelor – de 27 – 30°C).
Haracinele – neonii, gracilișii, fantomem ș. a., spre deosebire de ciclide, se împacă bine cu vecinii de alte specii din acvariu. O trăsătură distinctivă a acestor peștișori este înotătoarea dorsală adipoasă. Unele din ele se caracterizează prin bioluminiscență.
Peștii adulți nu sunt pretențioși la condițiile de trai și de hrană. În schimb pentru a se înmulți ei au nevoie de o apă moale, puțin acidulată și suprasaturată cu oxigen. Icrele se dezvoltă numai în acvarii umbrite (ecranate) cu temperatura de 20 – 24°C.
Moluștele sunt sanitarii acvariului. Ele consumă resturile de hrană și previn dezvoltarea algelor dăunătoare. Acvariștii preferă să țină în acvarii melci nepretențioși ca planorbisul-comun, planorbisul-roșu, fiza-comună. Aceștia se înmulțesc destul de repede și totdeauna trebuie de ținut cont de numărul lor pentru a preveni suprapopulația.
Hrănirea peștilor
De obicei, peștii se hrănesc o dată în zi: dimineața sau seara. Peștișorii adulți se hrănesc cu larvele țânțarului-chironomus, cu dafnii și ciclopi. Se va lua seama să nu li se deie prea multă hrană. De exemplu, hrană vie li se dă atâta timp, ca ea să poată fi consumată în 5 – 7 minute. Se folosesc ca hrană și dafnii, gamaride (crustacee) uscate și mărunțite.
Alevinii peștilor care depun icre, se hrănesc cu animale minuscule prinse din iaz. Alevinii peștilor vivipari pot fi hrăniți cu ciclopi, unii – și cu dafnii. Hrana vie se păstrează în frigider pe polița de jos.
Informații adăugătoare și mai amănunțite despre acvarii, speciile de peștișori și întreținerea lor veți putea găsi în literatura de specialitate.
Acvarii se numesc și unele instituții științifice de sine stătătoare sau de pe lângă grădinile zoologice care dispun de construcții speciale, unde se întrețin reprezentanți ai faunei și florei acvatice. Unele acvarii marine se numesc oceanarii.
