Aclimatizarea este procesul de adaptare a plantelor și animalelor la condiții noi de viață, survenite odată cu mutarea lor în regiuni, unde mai înainte n-au existat. În cazul când se taie pădurile, se irigă deșerturile, se seacă bălțile ș. a., animalele din aceste zone sunt silite să migreze sau să se adapteze la condiții noi. Fenomenul de restabilire a unei specii de plantă sau de animal într-o regiune în care ea a fost exterminată se numește reaclimatizare.
Din cele mai vechi timpuri omul, migrând dintr-un loc în altul, a luat cu sine atât semințe de plante comestibile, cât și animale domestice. Firește, nomazii nu erau preocupați de faptul dacă noile condiții se potrivesc sau nu pentru dezvoltarea normală a plantelor și animalelor aduse. Pur și simplu, cele care nu puteau să se adapteze la noile condiții de viață piereau, rămânând doar cele mai rezistente. Acestea au fost primele cazuri de aclimatizare.
Mult timp acest proces a avut un caracter spontan. Acumularea cunoștințelor biologice a contribuit la tratarea științifică a problemelor aclimatizării animalelor și plantelor. Cercetări în acest domeniu au efectuat în Germania – A. Humbolt, în Anglia – C. Darwin, în Rusia – K. F. Rulie, A. P. Bogdanov. În fosta Uniune Sovietică cu aclimatizarea plantelor s-au ocupat N. I. Vavilov și I. V. Miciurin, cu aclimatizarea animalelor domestice – M. F. Ivanov, a animalelor de vânătoare – B. M. Jitcov și P. A. Manteifel.
Aclimatizarea plantelor e un fenomen foarte răspândit. Multe dintre plantele ce le cunoașteți sunt de origine străină. De exemplu, salcâmul-alb, păpușoiul, fasolea, cartoful, roșiile, bostanul, tutunul au fost aduse din America.
Aclimatizarea plantelor se face pe larg și în prezent. Bunăoară, pentru aclimatizarea culturilor fructifere în regiunile nordice se creează soiuri noi miniaturale sau târâtoare, se obțin hibrizi de plante de cultură prin încrucișarea lor cu specii rezistente din flora spontană. În țara noastră lucrările de aclimatizare sunt desfășurate la grădinile botanice, în pepinierele de introducție, la stațiile experimentale speciale. Ele au drept scop îmbogățirea asortimentului de plante folositoare. Pe litoralul caucazian al Mării Negre au fost aclimatizate citrice, feijoa, eucaliptul, bambusul, hurma-japoneză, palmieri. Pe sute de hectare s-au răspândit spre nord caisul, cireșul, vița-de-vie. În Republica Moldova au fost aclimatizate peste o sută de specii de plante – bradul-caucazian, pinul-negru, chiparosul-de-baltă, bujorul-lemnos, trâmbița ș. a.
Se cunosc și numeroase exemple de aclimatizare spontană a animalelor. De exemplu, în S.U.A. din alte țări, în special din Europa, au pătruns și s-au răspândit peste 180 specii de dăunători (musca-de-Hesa, viermele-merelor, molia-păpușoiului ș. a.), iar din America în Europa au fost aduse gândacul-de-Colorado, filoxera-de-vie.
În America, Noua Zeelandă, Africa de Sud multe păsări și mamifere au fost aduse de coloniști special ca sub geamuri să le cânte aceleași păsări ca în depărtata lor patrie. Adesea animalele aduse se înmulțeau într-o așa măsură, încât oprimau sau chiar nimiceau animalele autohtone.
În țara noastră se acordă o mare atenție aclimatizării unor valoroase animale de vânat aduse din alte țări: animale de blană, copitate, păsări. În anii Uniunii Sovietice în țara noastră au fost aclimatizate 32 specii de mamifere, printre care ondatra (rozător nord-american, adus în anul 1928), nurca-americană sau vizonul.
Aclimatizarea unor animale n-a fost întotdeauna reușită. De exemplu, veverița aclimatizată în pădurile din munții Crimeii, din cauza climei calde în primul rând și-a ”pierdut” puful și colorația, în al doilea rând, s-a înmulțit într-un număr atât de mare, încât consumând aproape toate semințele de arbori și arbuști, dăunează livezile și plantațiile de viță-de-vie.
Multe din animalele de vânătoare valoroase au fost reaclimatizate – reintroduse în locurile unde cândva au fost exterminate. De exemplu, în anul 1920 castorul era stârpit aproape cu totul; în țară existau circa 1000 de castori. În prezent el este larg răspândit în toate regiunile din partea Europeană a fostei Uniuni Sovietice și din Siberia de Vest.
Pe cea mai mare parte a arealului său de odinioară a fost reaclimatizat samurul. Se refac arealele cerbului-nobil, zimbrului și ale altor animale valoroase.
Baza științifică a aclimatizării animalelor terestre și acvatice în Republica Moldova a fost pusă de G. A. Uspenschii, M. F. Iaroșenco, I. I. Dediu, I. F. Cubrac. Aici a fost reaclimatizat cu succes cerbul-nobil, care fusese nimicit pe la sfârșitul secolului trecut și aclimatizate cerbul-pătat, ondatra, fazanul și multe nevertebrate (crustacee, amfipode, mizide, cumacee, insecte).
Se realizează pe larg și aclimatizarea peștilor. Pentru combaterea țânțarului-malaric din bazinele de apă din Transcaucazia, Ucraina și Asia Mijlocie în anul 1925 a fost aduc din America peștișorul vivipar gambuzia, care se hrănește cu larvele acestor țânțari. Renumitul păstrăv-de-Savan s-a adaptat bine în lacul Issyk-Kul din Kirghizia, crapul – în lacul Balkhash, chefalul – în Marea Caspică. Sunt aclimatizați în diferite bazine peleadul, coregonul ș. a.; inclusiv și în republica noastră – peștii din Extremul Orient: amurul-alb și crapul chinezesc (tolstolobicul); ei au carnea gustoasă și, consumând plantele acvatice, protejează bazinele acvatice de acoperirea cu vegetație.
