E toamnă târzie. Mulți copaci și-au scuturat de acum frunzișul verde. Cornul, însă, continuă să vegeteze, de parcă nici nu s-ar apropia iarna. Pe ramurile lui mai putem găsi fructe coapte chiar și în luna octombrie, iar pe ramurile umbrite, unde nu pătrunde soarele – chiar și fructe verzi.
Cornul este un arbust (sau arbore) din familia cornacee. Pe glob sunt cunoscute 4 specii:
- în Asia – cornul chinezesc și cornul japonez;
- în America – cornul sesil;
- în Europa – cornul comun sau pur și simplu cornul.
Are 3 – 8 m înălțime și tulpina cu grosimea de 30 cm. Trăiește până la 100 ani. E o plantă heliofilă, mai ales în primii ani de creștere, preferă costișele sudice.
Cornul intră în componența subarboretului din nordul și centrul Moldovei. Arborașii de corn au trunchiurile joase întortocheate, scoarța tânără, de culoare cenușie, frunzele eliptice cu lungimea până la 10 cm și lățimea de 4 cm și care apar numai după înflorire, de altfel insectele n-ar observa de la distanță florile și nu le-ar poleniza. Fructele de corn sunt niște drupe elipsoidale. Ele se coc pe la sfârșitul lui iulie – începutul lui august; au o culoare purpurie și un gust dulce, dar astringent. În natură fructele sunt răspândite de animalele, care le folosesc în hrana lor. Acest mod de răspândire se numește zoocorie.
Cornul crește pe solurile mai puțin fertile și chiar pe cele pietroase de pe povârnișuri. Rădăcinile pătrund în crăpăturile stâncilor. De aici primește el apa necesară și substanțele minerale, rezultate din putrezirea rămășițelor vegetale.
După tărie lemnul de corn concurează cu lemnul de cimișir și cu cel de fistic. Pe vremuri vânătorii făceau din acest lemn sulițe și săgeți. Există chiar și o legendă. Se spune, că Romulus – întemeietorul orașului Roma, însemnând pe teren hotarele viitoarei capitale a Italiei de azi, a înfipt sulița în pământ. Peste câteva timp din ea a crescut un copat de corn de toată frumusețea.
Din lemnul de corn se făceau mânere pentru săbii și spade, cuie, bastoane, piese pentru căruțe. Cornul este și o plantă medicinală. Fructele (coarnele) conțin glucoză și fructoză, acizi organici, pectine, fitocide, vitamine. Ele contribuie la îmbunătățirea sănătății după o boală grea sau în caz de anemie. Se consumă proaspete, sub formă de compot, magiun, dulceață ș. a. Cornul e una din cele mai timpurii specii arborescente din Moldova, care asigură puietul albinelor melifere cu polen.
Pătrunde pe larg în cultură și ca specie pomicolă. E cultivat în masă și de către unele gospodării silvice din republică, fiind înmulțit prin semințe, iar varietățile cu fructe mășcate sau cele cu fructe galbene –
prin altoire.
