Tinerii etnografi de la școala medie din s. Pripicenii-Răzești, r. Rezina, cutreerând cu mulți ani în urmă împrejurimile satului natal în căutarea exponatelor pentru muzeul de etnografie al școlii, au observat într-o crăpătură formată în urma unei alunecări de teren de pe panta dreaptă a r. Cogâlnic câteva oase pietrificate neobișnuite. Apoi a fost găsit scheletul unui colosal animal numit dinoteriul supra-gigantic. Lângă scheletul, care se află în prezent într-o sală spațioasă a muzeului de stat, permanent se adună mulți vizitatori, admirându-i craniul neobișnuit și dimensiunile impunătoare. Acest dinoteriu are 5 m înălțime, vreo 6 m lungime, membrele puternice și înalte ca niște stâlpi, craniul alungit, plat și fildeși de aproximativ 1 m lungime fiecare și ascuțiți la capăt. Oare poți privi această namilă fără uimire ? Scheletul de dinoteriu de la Pripicenii-Răzești e un exponat unic în țara noastră.
Oameni de știință au luat cunoștință pentru prima dată de rămășițele scheletice (oase și măsele) ale dinoteriului (Deinotherium) circa 250 de ani în urmă. Unii savanți îi numeau, tapiri, alții, rinoceri de baltă sau rămășițe de ”balauri”. De abia în anul 1829 uriașele fosile au primit denumirea de ”dinoteriu” (fiară înspăimântătoare, animal teribil) – gen de animale și au fost incluse în ordinul proboscidieni. În muzeele Republicii Moldova se păstrează cea mai bogată și valoroasă colecție de fosile de dinoterii din fosta Uniune Sovietică.
Baștina dinoteriilor e considerată Africa unde au apărut la începutul perioade terțiare (circa 20 milioane de ani în urmă). În Europa dinoterii au ajuns circa acum vreo 15 milioane de ani și au dispărut aproximativ cu 2-3 milioane de ani în urmă.
După structura craniilor, măselelor, șirei spinării și membrelor, se poate afirma, că dinoteriul ducea un mod de viață atât terestru, cât și acvatic, preferând mai ales locurile înmlăștinite de unde smulgea cu fildeșii rădăcini mustoase de plante.
