Creșterea animalelor de blană în cuști este o ramură a zootehniei. Ea practică de mai puțin de o sută de ani. În această perioadă a înregistrat succese frumoase, devenind principalul furnizor de blănuri de pe planetă. În țara noastră creșterea animalelor de blană în cuști se practică din anul 1924, dezvoltându-se mai intens în anii de după război. În anul 1970 fosta Uniune Sovietică s-a plasat pe primul loc în lume în ceea ce privește producția de blănuri de la aceste animale.
În gospodăriile din țara noastră se cresc câteva specii de animale cu blana valoroasă: nurca-americană, vulpea-argintie, vulpea polară, nutria și samurul. De altfel, fosta Uniune Sovietică era unica țară în care se creștea samurul. La unele ferme se cresc șinșilele, castori, jderi, câine-enot și dihori. Mulți își închipuie că gospodăriile de creștere a animalelor de blană sunt concentrate undeva în adâncuri de taiga, în tundră și chiar dincolo de Cercul Polar. În realitate, majoritatea lor se află în regiunile intens populate, în apropiere de orașele mari în care există mari întreprinderi de prelucrare a peștelui și cărnii și ale căror deșeuri sunt folosite ca hrană pentru aceste animale. Astfel, numai în regiunea Moscova se află 5 mari gospodării de creștere a animalelor de blană. Acestea sunt adevărate fabrici, cu un înalt grad de mecanizare. Prin selecție specialiștii au obținut animale care se deosebesc cu mult de semenii lor din natură atât după colorația, cât și după calitatea blănurilor. În natură nu există o diversitate de nurci colorate atât de mare ca la ferme, unde s-au înregistrat circa o sută de varietăți de culoare, un adevărat curcubeu de blănuri colorate: de nutrii albe, aurii, negre; de vulpi-polare cu blana de o nunță albastră și ca platina, de vulpi-polare argintii și albe – toate au fost obținute de om. În dependență de scopul pe care-l urmărește crescătorul de animale care efectuează selecția, blana nurcii poate fi mătăsoasă sau aspră, cu părul lung sau scurt.
În fosta Uniune Sovietică au fost obținute pentru prima dată în practica mondială de creștere a animalelor de blană în 1969 – samurul-negru (sovhozul de creștere a animalelor de blană ”Pușkinschii” de lângă Moscova) și rasa etalon de nurci; în 1971 – rasele de vulpe-polară-argintie-neagră, de vulpe-polară-cu-vualetă ș. a.
O contribuție importantă la dezvoltarea creșterii animalelor cu blănuri scumpe din țara noastră au adus-o tinerii naturaliști. De numele lor este legată studierea biologiei samurilor. Numeroși tineri naturaliști au participat la munca experimentală de studiere a condițiilor de hrănire și întreținere a animalelor sălbatice în condiții de fermă. Și mulți din ei au devenit zootehnicieni.
