„Canide” este denumirea științifică a unei familii de mamifere din ordinul carnivorelor. Acestea sunt niște animale de dimensiuni medii, cu botul și urechile ascuțite, cu picioarele lungi înzestrate cu ghiare puternice, cu coada acoperită cu un păr des. Se cunosc 35 specii, care sunt răspândite pe tot globul pământesc (în afară de Antarctica). Majoritatea lor se hrănesc cu carne, unele și cu hoituri, cu vegetale ș.a. Pe teritoriul fostei Uniuni RSS se întâlnesc 8 specii: lupul, lupul-alpin, vulpea-comună, câinele-enot, șacalul, vulpea-afgană, vulpea-corsar, vulpea polară. Pe teritoriul Moldovei – 3 specii: vulpea-comună, lupul și câinele-enot (aclimatizat).
Cel mai cunoscut reprezentant al canidelor este lupul. El e un animal puternic, inteligent și neobosit. Are corpul de 1-1,6 m lungime, masa de 30-50 (uneori și de 80) kg. Lupul este capabil să parcurgă într-o noapte o distanță de 60-80 km, dezvoltând în caz de nevoie o viteză de 55-60 km/o. Lupii pot sta flămânzi câte 2-3 săptămâni. Când îi răzbește foamea ei pot să înfulece la o mâncare până la 10 kg de carne, norma zilnică fiind pentru ei de 2 kg. Se hrănesc cu animale mari, precum și cu rozătoare, păsări, insecte; vânatul lor principal în constituie, însă, copitatele atât cele sălbatice, cât și cele domestice.
Lupii trăiesc în pereche. Haitele lor sunt puțin numeroase, fiind compuse, de obicei, din părinți și pui în vârstă de până la un an. Pentru a nu-și pune puii în pericol, lupi nu vânează niciodată în apropierea vizuinei, ci la o distanță de 10-15 km. Lupul e un animal cu o comportare foarte complicată. De exemplu, dacă la vânătoare participă doi lupi, unul din ei e gonaci, iar celălalt atacă prada prin surprindere.
Rude apropiate ale lupului sunt șacalul și coiotul, care trăiesc în America de Nord.
Până în prezent nu se cunoaște bine proveniența câinelui australian dingo. Se consideră că acesta e o specie de câine adusă în Australia de vânători încă în epoca de piatră și care ulterior s-a sălbăticit. El este singurul reprezentant al ordinului carnivore în fauna Australiei și nu a avut concurenți. Spre deosebire de lupi și șacali, care uneori pot fi îmblânziți, câinele-dingo, deși se încrucișează ușor cu câinii de casă, aproape că nu poate fi dresat sau domesticit.
Câinele domestic face parte din genul lupilor. El e primul animal pe care omul l-a îmblânzit încă în epoca de piatră (cu 9-15 mii ani în urmă).
La început omul folosea câinele ca paznic, ajutor la vânătoare, apoi la păscutul vitelor, iar la nord – și ca animal de tracțiune.
Din cele mai îndepărtate timpuri câinele a fost folosit și la război pentru paza cetăților sau a stăpânului în luptă. Câinii atacau inamicul și calul acestuia. În Asiria există o rasă de câini de luptă care semăna cu digii actuali. Romanii foloseau și ei câini în bătălii și chiar îi îmbrăcau în armuri speciale. Ulterior câinii serveau drept agenți de legătură. De exemplu, câinele lui Petru I, care și-a însoțit stăpânul în toate campaniile lui de luptă, îi ducea ordinele la comandanți și se întorcea cu rapoartele lor. În secolul nostru câinii au fost folosiți în calitate de sanitari, de mineri pentru explodarea tancurilor inamicului ș.a.
Câinele-lup pe nume Jack a transportat în cursul Celui de-al doilea Război Mondial 2932 rapoarte de luptă. El a trecut de mai multe ori râuri mari (de exemplu, Niprul), a fost rănit de trei ori. Un alt câine – Dick – a găsit 1728 mine. Mulți copii au auzit despre renumiții câini de frontieră, unul dintre care a fost – Ingus – câinele grănicerului N.Carațiupa.
Dar cât de mult le datorează câinilor știința. Să ne amintim de câinii Laika, Belka și Strelka care au zburat în cosmos. Renumitul fiziolog sovietic I.Pavlov a studiat activitatea nervoasă superioară având drept obiect de cercetare câini. La Sankt-Petersburg, în grădina Institutului de medicină experimentală se află un monument consacrat câinelui. Câinele e un prieten credincios al omului. În prezent se cunosc 400 rase de câini: de serviciu, de vânătoare și decorativi. Printre amatorii ce cresc, educă și dresează câini sunt și mii de copii.
Vulpea comună sau vulpea roșcată e unul dintre animalele sălbatice întâlnite și prin părțile noastre. Despre șiretenia și dibăcia ei au fost compuse multe povești. Și, într-adevăr, vulpea e extrem de precaută, scapă cu mare iscusință de urmăritori, iar în timpul vânătorii recurge la cele mai variate și mai interesante vicleșuguri. Vulpea populează cea mai mare parte din teritoriul țării noastre. Ea evită pădurile dese și întinse, preferând păduricile, ce alternează cu câmpii deschise, iar în stepă – râpe acoperite cu tufișuri. De câte o raită și prin așezările omenești dens populate. Vulpea un animal folositor. Ea e una din principalele specii de animale de blană din țara noastră. În afară de aceasta, vulpea se hrănește cu șoareci de câmp, care aduc daune agriculturii. Cât privește păsările de casă, vulpea le atacă cu mult mai rar decât se crede.
În pădurile din sudul Extremului Orient trăiește câinele enot – singurul reprezentant al canidelor care hibernează. Câinele enot a fost aclimatizat cu succes în partea europeană a fostei URSS. Blana lui lungă și deasă e una dintre cele mai călduroase. Se hrănește enotul cu diferite animale mici, mai ales, cu șoarec de câmp. Mănâncă, de asemenea, fructe, pomușoare, cereale.În America de Sud trăiesc circa 10 specii de vulpi sud-americane de mărimea șacalului, cu picioarele lungi și puternice.
E destul de original și un alt animal sud-american – lupul cu coamă. În America de Sud și în America Centrală trăiește câinele de pădure, cu corpul îndesat, picioarele relativ scurte și care se aseamănă cu câinii noștri de curte. El populează desișurile din apropierea apelor, este un înotător admirabil și tot în apă poate să vâneze porci de apă (mai numiți capibara), asemănătoare cu cobaii.
În Asia de Sud și de Sud-Est este răspândit lupul cenușiu. În țara noastră acest animal se întâlnește foarte rar.
Câinele hienă, deși seamănă foarte puțin cu lupul cenușiu, e o rudă de-a lui. El e un animal zvelt, de mărimea unui lup, de colorație neobișnuită, vie, din pete albe-galbene; populează savanele africane. Adunându-se în haite de 40-60 indivizi, vânează antilope. În lipsa copitatelor se hrănește, de asemenea, cu rozătoare și păsări.
