Broaștele țestoase constituie un ordin de reptile terestre și acvatice. Se cunosc 250 de specii care sunt larg răspândite pe toate continentele (cu excepția Antarctidei). În fosta URSS se întâlneau 7 specii: broasca țestoasă de baltă, broasca țestoasă caspică, mediteraneană, de stepă, usuriană (toate de apă dulce), logerhedul și broasca țestoasă piloasă (de mare).
În Republica Moldova trăiește o singură specie – broasca țestoasă de baltă, care până nu demult se întâlnea pe tot teritoriul. În urma valorificării terenurilor agricole și a poluării bazinelor de apă, numărul acestor animale și biotopul lor (sectorul mediului de trai) s-a redus considerabil. Se întâlnește foarte rar în bălțile Nistrului, Prutului și în bălțile afluenților lor. Este inclusă ca specie rară în Cartea Roșie a Moldovei.
În colțurile naturaliștilor sunt întreținute circa 10 specii de broaște țestoase. Din cele terestre – broasca țestoasă de stepă și cea mediteraneană. Preferă vegetalele mustoase, mai ales păpădia, varza, morcovul, mere tăiate felii, precum și pâinea albă muiată în lapte. Uneori mănâncă viermi-morari (viermi de făină) și carne. Întrucât aceste broaște țestoase se simt bine la temperatura de 24 – 25 °C, ele au nevoie de o sursă de lumină artificială.
Dintre speciile de apă dulce în captivitate pot fi întreținute broasca țestoasă de baltă, broasca țestoasă caspică (cu pete galbene și întunecate pe spate și cu dungi albicioase pe marginile laterale și pe membre), broasca țestoasă usuriană, carapacea căreia e acoperită cu tegumente moi.
Sunt interesante și câteva specii de broaște țestoase Nord-Americane asemănătoare cu broasca țestoasă de baltă și cu cea Caspică. În terariile pentru broaște se amenajează un bazin cu apă 15 – 20 cm adâncime cu o ”insuliță”, unde ele se vor odini. Broaștele țestoase de apă dulce sunt hrănite cu pești, carne, viermi-morari. Pentru a nu murdări apa din bazin, ele trebuie învățate să-și ieie hrana de pe o pensă. Broaștele țestoase Nord-Americane sunt mai pretențioase și necesită mai multă grijă. Ele sunt foarte sperioase, se îmbolnăvesc des de avitaminoze. Pentru cele tinere vor servi ca hrană dafnele, larvele de țânțari-Hieronymus și râmele vii, precum și carne tocată. Li se dă numaidecât și hrană vegetală – frunze de nufăr, ceratopterus, lintiță. Periodic li se adaugă în hrană și vitamine.
