Cultivarea plantelor verzi reprezintă baza întregii producții agricole. Numai plantele verzi au proprietatea de a folosi energia radiantă a Soarelui și de a crea din substanțele neorganice din aer și sol compuși organici care servesc drept sursă de hrană și de energie pentru om, animale și microogranisme.
Diferite plante de cultură, vegetația obișnuită a luncilor, stepelor, pădurilor, pustiurilor ne furnizează anual cantități enorme de tot felul de produse – cereale, fructe, tuberculi, rădăcini , masă verde – care servesc pentru alimentația omului, în calitate de materie primă pentru industria ușoară și alimentară și ca nutreț pentru animalele agricole.
Cultura plantelor (numită și fitotehnie) este una din cele mai importante ramuri ale culturii noastre. Fitotehnia include câteva ramuri principale ale agriculturii:
- cultura plantelor de câmp (cultivarea plantelor cerealiere, tehnice și furajere);
- cultura plantelor fânețelor și pășunilor (praticultura);
- legumicultura (creșterea legumelor pe terenuri adăpostite și neadăpostite);
- pomicultura și vinicultura;
- silvicultura și floricultura.
Sarcina fitotehniei ca știință este studierea plantelor de cultură în toată diversitatea lor de specii, varietăți, forme și soiuri. Fitotehniei îi revine misiunea de a lărgi în continuu sortimentul plantelor cultivate, întroducând în cultură noi specii și forme în vederea obținerii produselor necesare economiei naționale. Această știință agricolă legată strâns de producție, studiază biologia plantelor de cultură și elaborează cele mai perfecte metode de creștere a unor recolte mari, stabile și de calitate superioară.
Scopul final al fitotehniei este de a spori volumul producției plantelor agricole cu cheltuieli de muncă minime.
Savanții sovietici, întemeitori ai fitotehniei și agriculturii științifice – Timireazev, Viliams, Prianișnikov, Vavilov – au fundamentat teoretic posibilitatea sporirii continue a productivității culturilor agricole. Drept o confirmare remarcabilă servesc realizările fruntașilor din agricultură, care obțin recolte de grâu de toamnă de 100 c și mai mult de 1 ha. Fiecare specie de plantă, fiecare formă asimilează din mediul ambiant anumite elemente și în anumite proporții, în corespundere cu individualitatea lor biologică constituie istoric (în conformitate, deci, cu ereditarea). Studierea condițiilor necesare a creșterii, dezvoltării plantelor agricole și manifestării productivității lor maxime reprezintă una din sarcinile de bază ale științei agricole.
Planta de cultură și cerințele ei – iată care e principala sarcină științifică a agriculturii.
scria Timireazev
Numai pe baza cunoașterii profunde a condițiilor naturale și a stabilirii gradului lor de corespundere cu cerințele unei anumite plante de cultură poate fi elaborat cel mai perfect din punct de vedere tehnic și cel mai rațional din punct de vedere economic complex de metode de cultivare a plantei respective.
Unul din aspectele importante ale cercetărilor în domeniul fitotehniei constă în stabilirea arealului posibilei răspândiri a fiecărei culturi și a legităților de variație a calității producției obținute sub influența factorilor naturali. Principalele metode de cercetări ale fitotehniei sunt experiențele efectuate pe câmp și în căsuța de vegetație. Etapa finală a cercetărilor, care permite stabilirea valorii agrotehnice și economice a unei culturi sau metode.
Așadar, fitotehnia ca știință studiază multilateral plantele de cultură, elaborează bazele agrotehnicii și amplasării corecte a plantelor pe teritoriul țării, trasează noi căi de obținere a unor recolte înalte și stabile.
