Altoirea este o operație de transplantare a unei ramuri (butaș) sau a unui mugure (ochi) de la o plantă, numită altoi, pe tulpina, ramura sau rădăcina altei plante, numită portaltoi. În calitate de portaltoi se i-au, de obicei, plante fructifere de același soi, rezistente la condițiile mediului ambiant. Pentru fiece zonă de cultivare a pomilor și arbuștilor fructiferi se recomandă anumite portaltoi-uri și un asortiment corespunzător de altoi-uri.
Procedeele de altoire sunt variate și se aleg în funcție de scopul pe care-l urmărim. În cazul înmulțirii soiurilor nobile în pepinierele pomicole se aplică altoirea în ochi (cu mugure), numită oculare sau oculație (se face vara și toamna) și altoirea cu ramură detașată, cunoscută sub denumirea de copulație (se face primăvara).
Principala condiție pentru concreșterea bună a portaltoi-ului cu altoiul este potrivirea straturilor lor cambie-ne: tăieturile pe plante trebuie să fie netede și drepte pentru ca ele să se suprapună cât mai exact. Altoirea se face în timpul circulației sevei (primăvara și toamna). Pentru altoire avem nevoie de cuțite de altoit bine ascuțite, de o foarfecă de pomi (secator), de un cosor, de o cutie, de o curea pentru brici, de peliculă de policlorvinil, sfoară de cânepă și de ceară de altoit.
În ajunul altoirii de pe pomii-mamă de soiuri aprobate se taie lăstari anuali bine dezvoltați, sănătoși (butași-altoi) și cu secatorul se înlătură frunzele, lăsându-se numai pețiolurile lor.
Butașii de același soi se leagă în mănunchi, pe o etichetă se notează cu creionul denumirea soiului, de la care pom și când au fost tăiați, apoi se pun într-un strat de 4 – 5 cm de apă. Până la altoire butașii se păstrează la temperatura de 0 … 5°C ]n beci sau în frigider.
Înainte de oculare trunchiul puiților sălbatici se curăță de pământ, se șterge cu o cârpă umedă și la înălțimea de 3 – 5 cm mai sus de colet se taie în formă de ”T” scoarța portaltoi-ului, dar fără a-i vătăma lemnul. După aceasta se taie de pe butaș un scutișor (o bucățică de coajă cu mugure), se îndepărtează cu capătul neascuțit al cuțitului de altoit marginile tăieturii și se introduce scutișorul sub scoarță astfel, ca mugurele să fie mai jos sub scoarță astfel, ca mugurele să fie mai jos de tăietura transversală, apoi se taie partea de sus a scutișorului exact după tăietura transversală și se apasă bine scoarța cu degetele.
Din partea de mijloc a butașului se taie scutișoare cu muguri bine dezvoltați (de la 3 până la 5 bucăți dintr-un lăstar). Tăietura se face astfel, ca pe fiecare scutișor să rămână cât mai puțin lemn, dar să nu fie atins fasciculul conducător, se duce spre mugure. Portaltoi-ul în locul de altoire trebuie să fie de grosimea unui creion (și nu mai subțire). Locul altoit se leagă strâns, înfășurându-l de câteva ori cu o fâșie îngustă de peliculă izolantă. Mugurele și pețiolul se lasă liberi; nodul se face sub muguri.
La altoirea plantelor pomicole sâmburoase (vișinului, prunului, caisului ș. a.) pentru butași se aleg lăstari de cel puțin 35 cm lungime, deoarece pe lăstarii scurți se formează muguri florali, care nu sunt buni pentru altoire. De portaltoi se prinde o etichetă, pe care se indică denumirea soiului altoit, de la care s-a tăiat butașul, și data oculării. Cuțitul de oculare trebuie să taie ca briciul, de aceea el se ascute periodic.
Dacă peste două săptămâni pețiolul altoiului la atingere se desprinde ușor și cade, înseamnă că altoiul s-a prins, iar dacă el nu cade și e uscat, înseamnă că nu s-a prins și a pierit. De obicei, se fac câte două altoiri opuse la intervale de 5 – 10 cm una de alta. Pețiolul și mugurele rămași nelegați se acoperă numaidecât cu ceară de altoit.
Despre altoirea prin oculare, când și cum se face altoirea cu ramură, despre aceea, cum trebuie îngrijite altoirile puteți afla mai amănunțit din literatura specială și din îndreptare. Dacă nu înțelegeți ceva, întrebați învățătorul de biologie sau de agronomul-pomicultor.
